SOS Tălmaciul la ananghie

Ultimele săptămâni au fost pline de reacţii după publicarea proiectului de lege privind traducătorii. Cred, însă, că fără folos şi mă tem că voi îngroşa de azi înainte rândurile scepticilor, oricât m-am opus.

Citesc cu interes tot ceea ce se scrie despre degringolada generată de un proiect de lege propus de oameni (până la urmă), şi mă uimeşte câtă coerenţă este de o parte şi cum totul pare inutil, de parcă se urmăreşte un plan sau… (Doamne fereşte, încep să cred în terorii ale conspiraţiei!!!!)

Poate am eu norocul să cunosc numai oameni de bine, dar e clar că oricui spun, pe oricine întreb, orice profesie ar avea, toţi cad pe gânduri, trist şi sceptic, şi se miră de coşcogeamite aberaţie (şi aici am cuprins avocaţi şi notari, toţi oameni de mult bun simţ, ce par a se pune în locul translatorului şi se opun vehement, ceea ce e dovadă de lăudabil caracter).

Şi totuşi…..

Pe lângă temerea că e de prisos, Ministerul (vai, cât de impersonal sună!), fiind surd şi orb, căci, nah, e al Justiţie, mai am două dileme.

Traducător către traducător

Nu ştiu de ce unii par a-şi dori să fie o “categoria a 3-a”.

De ce aş accepta ca profesionist să fiu inferior altuia într-un domeniu?

Senzaţia mea e că raportul translator-notar sau avocat (din păguboasa perspectivă a unora) e asimilat raportului neurochirurg – infirmieră. Adică, da, fiecare e important pe partea lui şi nu se poate fără unul din ei, dar…. nu admite comparație.

Ei, bine, nu este deloc aşa. Aceste meserii necesită studii de specialitate şi pregătire permanentă în egală măsură şi, aşa cum avocatul poate fi translator, şi translatorul poate fi avocat.  (Chiar cunosc cazuri). Sau notar, la urma urmelor!

Desigur, voi alege să mă prezint prin profesia care îmi aduce mai multe beneficii – de orice fel, dar nu văd de ce ar trebui să minimalizez importanţa uneia, acceptând un statut inferior.

Tălmaciul a fost mereu la urechea cezarilor şi, dacă a vrut să tălmăcească astfel tratativele încât să pornească o luptă, doar onoarea l-a oprit şi astfel a stat dintotdeauna la masa rotundă a deciziilor.

Ne definim prin imaginea pe care o creăm. Cine vrea să fie văzut ca sărac şi neimportant?!

Traducător către agenţii de traduceri (sau invers)

Dacă vrei să lucrezi singur şi să încasezi 2 ron sau 200, e o piaţă liberă (era!).

Dacă vrei să nu calculezi costuri fixe, administrative, de personal, de marketing etc, să relaţionezi pe câteva canale şi in rest să iţi faci liniştit treaba, când şi de unde vrei, fără întreruperi şi fără bătăi de cap (să le spunem prozaice, de tipul clienţilor care pentru o pagină îţi spun povestea vieţii lor sau, cel puţin, pe cea irosită de birocraţie şi îşi varsă năduful) e/era o opţiune!

Pe de altă parte, dacă vrei să fii mic, nimic nu te va ajuta să creşti.

Sunt traducător de italiană, aşa că vă traduc proverbul ce nu îmi iese din minte din ziua protestului de la Minister: “Non c’e peggior sordo di chi non vuol sentire.” Nimeni nu-i mai surd ca cel ce nu vrea sa auda.

O zi fără cusur, azi şi mereu, vă doresc!